Antinous, efebul divin devenit istorie

Antinous s-a născut în orașul Bithynion-Claudiopolis, în provincia greacă Bithynia, de pe coasta de nord-vest a Asiei Mici. Naşterea sa a fost cu siguranță în noiembrie şi cel mai probabil pe 27. Anul naşterii sale nu este cunoscut, dar în momentul morții sale, în 132, el a fost descris ca ephebe şi meirkakion, două cuvinte menite să transmită despre băiat că se afla în timpul adolescenței târzii (aproximativ douăzeci de ani). Putem postula că Antinous s-a născut în 110, 111, sau 1  12. Arborele lui genealogic este necunoscut; niciun detaliu despre familia lui nu au rămas intact. Se crede că părinţii săi ar putea fi fost inițial menționați în epitaful de pe obeliscul pe care Hadrian l-a ridicat pentru băiat, după moartea lui, dar secțiunea unei asemenea mențiuni a fost răzuită din piatră.

5304336335_8ffcff99fc_b
Împăratul Hadrian şi Antinous, la British Museum

Puține se știu despre felul în care Antinous a ajuns în casa lui Hadrian. Se crede că el a fost luat de la Claudiopolis în timpul uneia dintre excursiile lui Hadrian prin provincii, din 123, când băiatul avea în jur de unsprezece sau doisprezece ani. Fie că a fost luat cu forţa sau a mers de bună voie, suntem deschiși speculațiilor, dar că el a mai târziu a devenit favorit împăratului pare să excludă vreodată că ar fi fost sclav, deoarece Hadrian a fost cunoscut pentru acceptarea limitelor sociale.

Faptul că multe busturi care-i aparțin lui Antinous ni-l arată în jurul vârstei de treisprezece ar indica faptul că el a devenit un membru al cercului împăratului la scurt timp după plecarea lui de acasă. Se crede că el a fost dus la Roma nevătămat şi, probabil, a intrat în paedagogium imperiale”. Paedagogium putea, în parte, să fi servit drept harem de băieţi, dar rolul său oficial a fost de școală de instruire concepută spre a cizela băieții în carierele viitoare din cadrul palatului sau ca simpli funcționari publici. Este imposibil să spunem exact când Hadrian s-a îndrăgostit de Antinous, dar se crede că s-a întâmplat la întoarcerea împăratului în Italia, în 125 şi în călătoria lui prin Grecia, în 128, unde Antinous îl însoțește ca favorit. Atunci când se discută relaţia dintre Hadrian şi Antinous este moral să-i raportăm la sistemul pederastic, care a existat la timpul lor. A apărut în primul rând in cadrul instituțiilor elene, iar faptul că Hadrian s-a simţit atras nu este deloc neobişnuit, dat fiind dragostea lui vis-à-vis de toate lucrurile greceşti. În stilul clasic grecesc, iubirea unui om pentru un băiat era considerată a fi cea mai pură formă de iubire. Dragostea pentru o femeie, așa cum consimt filosofii antici, era o pierdere, femeia fiind o ființă inferioară, iar plăcerile pentru o femeie erau un lucru murdar necesar numai pentru procreare. Un băiat este egal și demn de adorare indiferent de vârstă. Băiatul, în astfel de cupluri, era cunoscut sub numele de „eromenos” și își modifica statutul după apariția părului facial. Orice bărbat care ar prefera rolul pasiv în relaţiile după acest moment era arbitrat ca patetic. Bărbatul mai în vârstă într-o relație, numit în continuare „erastes”, avea, de obicei, vârste cuprinse între douăzeci şi patruzeci de ani. În schimbul respectului, devotamentului şi satisfacției sexuale, oferită de eromenos, erastes ar oferi băiatului cizelarea minţii, trupului, moralei, precum și aspecte de responsabilizare.

Dubii asupra morții

tumblr_n3xpkmWlAI1t5kjwuo1_500
Antinous din Delphi a fost găsit în iulie 1893 în timpul săpăturilor efectuate de către arheologul Homolle Théophile şi École Française d’Athènes

Ceea ce s-a întâmplat cu adevărat cu Antinous, în octombrie 130, este incert. Rapoartele Historia Augusta” spun: „El [Hadrian] l-a pierdut pe Antinous de-a lungul Nilului”. Hadrian mărturisește și mai simplu: „A căzut în râu.” Acesta fiind singurul comentariu existent, rămas în scris de la împărat, aduce frustrare prin faptul că el a folosit verbul „a cădea”, ce înseamnă fie cădere accidentală, fie deliberată. Este imposibil a discerne ce s-a petrecut în realitate, având în vedere faptul că trupul lui Antinous nu a mai fost recuperat. O cădere accidentală pare improbabilă, dar este o opțiune pe care cercetătorii moderni nu sunt în măsură să o ignore complet. Cei mai mulţi istorici preferă în schimb o teorie a sacrificiului auto-motivat.

Este aproape sigur că moartea a survenit prin înec, așa cum Hadrian susține prin cultele lui Antinous, ori cum proclamă zeitățile cu care acesta a fost identificat. Există unele idei care au circulat de-a lungul secolelor, sugerând decesul prin alte mijloace, dar fără nicio dovadă. Una dintre teorii spune că Antinous a fost o victimă a unui complot care i-a adus moartea. Cu toate acestea, Antinous nu a avut niciodată puteri depline prin instanţă şi absolut nicio bârfă cu privire la vreo crimă sau chiar ceartă nu a supravieţuit, în cazul în care ar fi existat vreodată. Suspectul principal în această teorie pare a fi împărăteasa Sabina, dar este aproape imposibil, câtă vreme Hadrian însuşi a scris în epitaful lui Antinous ca era prietenul favorit al Împărătesei. O alta teorie centrează în jurul valorii de o expresie vagă că Antinous și-ar fi pierdut bărbăția. Unii consideră acest lucru ca pe o grevă la comportamentul său homosexual, venind cât se poate de aproape de a fi „patetic”, datorita vârstei; s-a postulat că moartea i-a survenit în urma complicațiilor castrării. Desigur, aceasta este genul de lucruri asupra cărora s-ar fi tăcut, dar Hadrian a simpatizat cu legea care interzicea castrarea şi deoarece Antinous avea cel puţin optsprezece ani, o astfel de operaţiune nu ar fi servit niciunui interes. Cu toate acestea, o altă teorie bizară afirma că el a fost spintecat în cadrul unei ceremonii oraculare. Este foarte puțin probabil ca Hadrian ar fi îngăduit o moarte atât de tulburătoare partenerului său de viață, iar teoria se bazează exclusiv pe traducere a cuvântului „hierourgetheis”, găsit într-un material scris de Dio Cassius. În mod normal, cuvântul ar presupune un sacrificiu, inclusiv eliminarea măruntaielor, dar este destul de probabil ca el a folosit cuvântul vag sau la figurat.

Dar chiar şi ştiind că Antinous s-ar fi sinucis prin înec, ne spune puţin. Este posibil să fi fost un accident. O teorie pretinde că a fost o victima unui accident de navigație, vasul pe care se afla răsturnându-se. Cu toate acestea, nu numai că nu există dovezi, era de neconceput ca Antinous să se fi aflat pe un vas mic în secțiunea învolburată a Nilului, dând recurs ideii că, la festivităţile Nilului, moartea lui era deja pusă în scenă (în acea perioada, inundațiile erau scăzute). Dacă am ignora posibilitatea morții accidentale, acest lucru ne lasă două opţiuni: sacrificiu ori sinucidere sau, cel mai probabil, o combinaţie a acestora. Sacrificiu pe care scriitorii lumii antice par să-l indice de cele mai multe ori. Ideea de sacrificiu poate fi argumentată. În primul rând, se știe cert că se afla în Egipt. Ultimele două inundaţii ale Nilului au fost nesatisfăcătoare şi a existat o veche tradiţie în Egipt cu privire la sacrificiile prin înec, ca o modalitate de influenţare a zeilor râului, pentru roade mai bune în anii următori. Particularizarea secetei ar fi putut aduce foametea în Egipt, contribuind la tulburări în Imperiu.

În al doilea rând, a existat o teorie în Grecia antică, care prin moartea unui individ s-ar adăuga ani la durata de viaţă a celui pentru care persoana a murit. Anti-psihicul, așa cum făceau grecii referire, este o continuare a conceptului că cei care iubesc sincer au puterea de a vindeca. Faptul că la acea dată Hadrian suferea de boala care avea să-l răpună mai târziu, este posibil ca Antinous să fi crezut că moartea lui l-ar vindeca pe împărat.

Antinoos, protector divin

El a fost înconjurat de sculpturi care l-au valorificat pe Antinous la rang de zeu și numeroase temple i-au fost ridicate noii zeități peste tot prin Imperiu, precum și în cel mai grandios monument al lui Antinous, orașul de la Nil, Antinoopolis. O nouă stea a fost descoperită imediat după moartea lui Antinous, care a fost botezată după numele lui. O anumită culoare a florii de un roșu aprins fost redenumită rapid Antinoeios, asemenea coroanelor oferite câștigătorilor la concursurile organizate în numele lui Antinous. Un poet pe nume Pancrates a scris o epopee homerică despre ultima vânătoare de lei la care Antinous a participat, în cursul căreia intervine Hadrian pentru a salva viața băiatului. Lui Pancrates i-a fost acordat imediat un loc de onoare în Museion de către împărat. Curând, vor abunda statui și poeme dedicate tânărului zeu.

5389216055_f7d9b10352_b
Antinous ca preot de cult imperial

Variile reprezentări, arătându-l ca Dionysos, Silvanus, Hermes ori Aristaeus, zeități cu care Antinous omul s-a confruntat în societatea-mamă, au fost doar începutul. Încă din timpul vieții, dar mai cu seamă la puțin timp de la tragica sa moarte, tânărul este asemănat lui Osiris, entitate a morții la vechii egipteni; dovadă stau osiriadele ce pot fi vizitate la Museo Vaticano, Musée du Louvre (v. fig.) sau British Museum. Însă în fruntea tuturor rendiţiilor rămân tot clasicele busturi simple, menite sa-i redea frumusețea în diverse etape ale vieții. Rolul principal prin care Antinous a fost „citit” este similar cu un număr mare de alte divinităţi şi vorbeşte despre caracterul său ca regăsindu-se în mod evident în graţiile lor. Cel mai evident lucru despre Antinous zeul a fost că el a câștigat divinitatea prin chintesență și a ieşit biruitor asupra morții. A fost văzut ca un camarad devotat, un gardian a sufletului şi o escortă prin tărâmurile lui Hades. Hermes a fost un alt celebru dirijor al sufletelor, cunoscut pentru a o fi condus înapoi pe Persephone în această lume. Obeliscul pe care Hadrian l-a construit pentru Antinous prevede că, după moartea lui Antinous, acesta „s-a ridicat din nou la viaţă” pentru a deveni zeu, la fel ca o altă divinitate cu o popularitate în creștere, anume Isus Hristos.

1449127380_939121197f_b
Antinous Agathodaimon (Pergamonmuseum, Antikensammlung, Berlin)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s